…unde m-am oprit! Turnul Rosu…

Deja se stingea amurgul peste Suceava in culorile lui Matisse. Nu, nu credeam ca vraja poate sa imbrace spatiul ca si cand intr-un dialog interlocutorul ar vira comunicarea spre a evita un subiect periculos.

Ei bine, timpul a devenit periculos la Turnul Rosu, dincolo de amurg… m-am trezit ca dupa opium, langa Torre de Belem… Lisboa intr-o margine de lume, Atlanticul spre infinit, cu saratul nisipos care ti se lipeste de trup…

Mi-am atins clavicula, in dreptul stramtorii Bosforului… si pielea imi desena deja tacerile inserarii.

Sigur ca lipsea el…

Trupul de zmeu sculptat ca in capodoperele Michelangeliene, Guerlain sau Dior, un instant, un ador, un privit ca in timp ce servim Martini Bianco pe terasa din port…

Madolinele dezbraca trupurile noastre in unicul cantec care ni se citeste pe buze… Meu fado meu… sempre de mim… ao corazao!

Ma claxoneaza un Jaguar, indicandu-mi politicos trotuarul cand… deodata, imi dispar valurile oceanului din minte si Turnul Rosu, ma sprijina ca un umar fortificat de secole…

Rosu de amor, rosu de amurg… rosu de TINE!

Tu care respiri peste mine…

Tu care existi acolo unde nu apune soarele…

Tu, tu.. TU!

Ayaniso

Merita baiatu` macar un five si bineinteles un poster